Crucea de piatră de lstrița, situată pe strada Soarelui nr.14, ce a fost ridicată în vremea domniei lui C. Brâncoveanu “va leato 7206” (1697 – 1698).
La câteva sute de metri de orașul Urlați, în județul Prahova, pe malul stâng al Cricovului Sărat se află Schitul „Sfânta Maria” – Jercălăi, cu bisericuța lui de lemn, veche de la 1731.
Biserica „Galbenă” cu hramul „Sf. Nicolae și Sf. Dumitru”, din strada Nuferilor, cu o vechime de peste 240 de ani, a fost înălțată în anul 1761 de către Stan Urlățeanu. Denumirea de „galbenă” provine de la culoarea în care a fost zugrăvită, cea mai caldă, ardentă și care în limbajul heraldic semnifică înțelepciune.
Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din localitatea componentă Valea Seman, construită în anul 1753, cu console „în cap de cal”, din lemn de stejar, nemaiîntâlnite în partea estică a Munteniei.
Monumentul, din bronz, al eroilor din războiul pentru întregirea neamului (1916 – 1918) situat în centrul orașului.
Conacul Urlățeanu – construit in 1922, restaurat în 1999, oferă turiștilor posibilitatea de a vizita o cramă funcțională. Totodată, reface atmosfera autentică a unei vechi case boierești, care impresionează atât prin arhitectura proprie, cât și prin frumusețea domeniului pe care este situat. Conacul deține o cramă subterană în care se maturează vinul roșu în baricuri de stejar.
Muzeul Conacul „Bellu” este un muzeu județean din Urlați, amplasat în Str. Orzoaia de Sus nr. 2. Conacul Bellu este monument de arhitectură, construit în stil arhitectonic vechi românesc, la jumătatea secolului al XIX-lea. A fost casa familiei baron Alexandru Bellu. În 1926 familia Bellu a donat Academiei Române întreg complexul de clădiri aflat la Urlați.
Casa Domnească, situată în viile domnitorului Constantin Brâncoveanu, din Valea Crângului – un monument de arhitectură aflat în curs de restaurare. După tradiție, însă, construcția ar fi una dintre reședințele vremelnice ale domnitorului.
Puțul Frumos din localitatea componenta Valea Mieilor, reconstruit în anul 1862 de către localnicul A. Dumitru Ștefan, cu o coloană de piatră din calcar, dotat cu roată și fus, fixate pe doi stâlpi de lemn și un jgheab, adăpostite de un mic pavilion.
